Iarmarocul boieresc

     Un boier pleca cu tiganul sau, amandoi calare, la mosie. Pe drum, boierul, vazand o campie intinsa, zise:
     -Aoleo, mai tigane, ce mai loc bun de balci!
     -O fi, cucoane, raspunse tiganul cam cu indoiala.
     -Daca e asa, ia stai sa facem noi un balci aici!
     -Cum sa-l facem, cucoane?
     -Uite cum se mira prostul! Stai sa te invat eu cum se face balciul. Descaleca!
     Tiganul descaleca.
     -Acum ia saua de pe cal si pune-o colea, jos! Scoate chinga si pune-o alaturi! Adauga pofilul; mai pune si scarile si fraul si ipingeaua ta! Acum ia saua si de pe calul meu, si toate cate mai tin de sea, si asterne-le insiruite peste drum de ale tale! Ia caii amandoi si leaga-i de cel pom de langa tine,ca sa fie si obor de cai!
     Tiganul facu tot ce i se zisse.
     -Ei, nu e balci asta? intreba boierul.
     -Ba e balci, cucoane, raspunse tiganul scarpinandu-se dupa urechi.
     -Acum, ai sa ne plimbam la balci, mai tigane, zise boierul.
     -Ai, cucoane, raspunse bietul tigan, care nu mai putea de caldura si osteneala.
     Pleca boierul inainte, si tiganul dupa dansul, sa se plimbe la balciul facut de ei; dar cum se plimbau, tiganului ii veni i data bine si sterse o palma pe ceafa boierului. Se intoarse boierul suparat si intreba tinandu-se de ceafa:
     -Ce e asta, tigane?
     Nu stiu, cucoane, poate vreun betiv din ast balci mare sa fi obraznit!

                                                             Cornicea satelor, Bucuresti, 1893