Leac pentru femei

     Traiau odata intr-un sat doi oameni cu frica lui Dumnezeu, cinstiti si gospodari. Amu , de la un timp, ce i s-o fi parut femeii, nu se stie, dar atat se stie: ca ea avea un gand, si ca sa scape de barbatul sau, intr-o zi se prefacu ca-i bolnava:
     -Vaileu, omule, nu ma lasa, vaileu, mor, mor, omule...
     -Ce-i, mai femeie? o intreba barbatu-sau.
     Lui nici prin minte nu-i trecea de ce boala sufere femeia lui.
     -Omule, ii zise femeia, du-te la spiterie si-mi ia vreo doua prafuri, ca mor.
     -Ce fel de prafuri , bre , sa-ti iau? o intreba barbatul.
     -Du-te, du-te mai degraba, ca mor. Inca mai stai de vorba? striga femeia la barbatul sau.
    Vazand bietul barbat ca nu e de saga, merge el, saracul, si la spiterie. Spiterul il intreaba ce vrea.
     -Am venit, domnule spiter, zise el, sa-mi dai niste prafuri.
     -Ce fel de prafuri? il inteaba spiterul.
     -Pentru femeie, domnule spiter.
     -Bine, ii zise spiterul, iaca ti-oi da. Vino mai incoace.
     Si cand romanul se apropie, el ii suiera doua palme, de-i venea taranului sa manance chibrituri ori sa bea apa rece...
     -Na, ii zise farmacistul tragandu-i cele doua palme, du-le acasa la nevasti-ta.
     Romanul nostru, de fel cam rabdator si putin cam sarac cu duhul a venit acasa, si cum nevestuica lui se facea iarasi bolnava, Gheorghe al nostru, cand i-a sters o palma, a rasturnat-o.
     -Na, femeie, ii zice el, asta doctorie mi-a dat spiterul!
     Iar femeia a sarit in picioare, parca n-o mai durea nimica, si umbla prin toate partile dupa treburi.
Vazand romanul nostru ca femeia lui s-a lecuit numai cu o palma, s-a dus din nou la spiter.
     -Domnule spiter, iti multamesc ca mi-ai lecut femeia numai cu un praf, si iaca, fiindca mi-a ramas , unul ti l-am adus inapoi.
     Si cand i-a haitit si spiterului o palma, l-a rasturnat jos, ametit. Apoi se intoarse multumit acasa ca si-a gasit leac pentru nevasta.

                                                                       Tudor Pamfilie, II, 1924