Dupa cum tot omul stie, ca cei rai si pacatosi, ucigasi si nelegiuiti, nedrept-credinciosii, talharii si chiar hotii si miseii de tot felul, se duc, dupa ce mor, in iad, si acolo ii ia diavolul si-i pune la munci grele, ii arde in vapai, ii vara in smoala fiarta, pana la glezne, pana la brau, sau pana la piept, dupa vina fiecaruia, cate alte chinuti toate...
Intr-o zi moare un popa. Il plange preoteasa, il boceste - ca-l iubea, biata femeie - , si dupa putina vreme, ori de dorul lui, ori de vreo boala, cade si ea la pat si, dupa ce boleste, moare.
Daca moare, i se duce sufletul unde i se cadea: la iad - ca se vede ca facuse si ea cine stie ce blastamatii-, si acolo, cum intra, de cine dadu cu ochiiintai? De bietu-sau barbat, popa... Inota in smoala fiarta pana la genunchi.
Se duse la el abia putand calca prin pustia de smoala si incepu sa planga si de mila lui, si de durere, ca si ea era, sarmana, in smoala pana la glezne.
-Vai de mine si de mine, parintele, ce chinuri ne fu dat sa induram!... De mine mai calea-valea, ca ma arde numai nitel mai jos, iar pe sfintia-ta pana la genunchi.
Popa se apleca spre ea si-i zice aratand mai in colo:
-Taci proteaso, ca e bine si asa! Am avut noroc. Ia uite colo sfintia-sa mitropolitul cum inoata in smoala pana la gat!
Gheorghe Chicos, Glume Romanesti, 1897
Intr-o zi moare un popa. Il plange preoteasa, il boceste - ca-l iubea, biata femeie - , si dupa putina vreme, ori de dorul lui, ori de vreo boala, cade si ea la pat si, dupa ce boleste, moare.
Daca moare, i se duce sufletul unde i se cadea: la iad - ca se vede ca facuse si ea cine stie ce blastamatii-, si acolo, cum intra, de cine dadu cu ochiiintai? De bietu-sau barbat, popa... Inota in smoala fiarta pana la genunchi.
Se duse la el abia putand calca prin pustia de smoala si incepu sa planga si de mila lui, si de durere, ca si ea era, sarmana, in smoala pana la glezne.
-Vai de mine si de mine, parintele, ce chinuri ne fu dat sa induram!... De mine mai calea-valea, ca ma arde numai nitel mai jos, iar pe sfintia-ta pana la genunchi.
Popa se apleca spre ea si-i zice aratand mai in colo:
-Taci proteaso, ca e bine si asa! Am avut noroc. Ia uite colo sfintia-sa mitropolitul cum inoata in smoala pana la gat!
Gheorghe Chicos, Glume Romanesti, 1897
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu